triplicitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRIPLICITÁTE s. f. (
Livr.) Însușirea de a fi triplu. – Din
fr. triplicité.triplicitate (Dicționar de neologisme, 1986)TRIPLICITÁTE s.f. 1. Calitatea de a fi triplu.
2. Număr întreit; ansamblu, unitate alcătuită din trei părți identice. [Cf. fr.
triplicité].
triplicitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRIPLICITÁTE s. f. însușirea de a fi triplu. ◊ ipocrizie în cel mai înalt grad. (< fr.
triplicité)
triplicitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRIPLICITÁTE s. f. (
Livr.) însușirea de a fi triplu. — Din
fr. triplicité.