triod - explicat in DEX

triod (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRIÓD, trioduri, s. n. Carte rituală creștină cuprinzând cântările și rugăciunile din cele zece săptămâni dinainte de Paști. [Pr.: tri-od] – Din fr. triodĩ.

triod (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
triód (trioduri), s. n. – Carte rituală care conține slujba din postul Paștelui. Mgr. τριώδιον, în parte prin intermediul sl. triodĭ (Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 144).

triod (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
triód s. n., pl. trioduri (trioade)

triod (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
triód (carte) s. n., pl. trióduri

triod (Dicționaru limbii românești, 1939)
triód n., pl. urĭ și oade (ngr. triódi, vgr. triódion, d. treís, treĭ și odé, odă; vsl. rus. triódĭ). O carte bisericească în care se cuprind cîntările de postu Mare de la Duminica vameșuluĭ și fariseuluĭ (3 săptămînĭ în ainte [!] de postu mare) pînă în Sîmbăta patimilor.

triod (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
triod n. 1. carte ce conține cântările din Postul mare sau Păresimi; 2. postul cel mare (începând cu Dumineca Vameșului și a Fariseului până la Paști): Dumineca Triodului. [Gr. mod., lit. (cântare din) trei ode].

triod (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRIÓD, trioduri, s. n. Carte rituală ortodoxă cuprinzând cântările și rugăciunile din cele zece săptămâni dinainte de Paște. [Pr.: tri-o-] — Din fr. triodĭ.