trinom - explicat in DEX

trinom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRINÓM, trinoame, s. n. Expresie algebrică compusă din trei termeni. – Din fr. trinôme.

trinom (Dicționar de neologisme, 1986)
TRINÓM s.n. Expresie algebrică formată din trei termeni. [Pl. -oame. / < fr. trinôme, cf. gr. tri – cu trei, nomos – parte].

trinom (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRINÓM, -Ă I. adj. (despre ecuații) din trei termeni. II. s. n. polinom cu trei termeni. (< fr. trinôme)

trinom (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trinóm s. n., pl. trinoáme

trinom (Dicționaru limbii românești, 1939)
*trinóm m. și n., pl. oame¹ (tri- și -nom din monom). Mat. Cantitate algebrică compusă din treĭ terminĭ [!].

trinom (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRINÓM, trinoame, s. n. Polinom format din trei termeni (monoame). — Din fr. trinôme.