trinitrotoluen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRINITROTOLUÉN s. n. Substanță solidă, galbenă, cristalină, fabricată din toluen și folosită ca exploziv cu care se încarcă proiectilele de artilerie; trotil. [
Pr.:
-lu-en] – Din
fr. trinitrotoluène.trinitrotoluen (Dicționar de neologisme, 1986)TRINITROTOLUÉN s.n. Substanță cristalizată de culoare galbenă-deschisă, obținută prin nitrarea toluenului, care se întrebuințează ca exploziv; trotil. [Pron.
-lu-en. / < fr.
trinitrotoluène].
trinitrotoluen (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRINITROTOLUÉN s. n. substanță solidă, cristalizată, galbenă, prin nitrarea toluenului, exploziv; trotil. (< fr.
trinitrotoluène)
trinitrotoluen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trinitrotoluén (-ni-tro-, -lu-en) s. n.trinitrotoluen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRINITROTOLUÉN s. n. Substanță solidă, galbenă, cristalină, obținută din toluen și folosită ca exploziv cu care se încarcă proiectilele de artilerie; trotil. [
Pr.: -
lu-en] — Din
fr. trinitrotoluène.