trinitarian - explicat in DEX

trinitarian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRINITARIÁN, -Ă, trinitarieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Credincios creștin care acceptă ca dogmă de bază existența trinității. 2. Adj. Care aparține trinitarienilor (1), privitor la trinitarieni. [Pr.: -ri-an] – Din engl. trinitarian.

trinitarian (Dicționar de neologisme, 1986)
TRINITARIÁN, -Ă s.m. și f. (Bis.) 1. Nume dat celor care acceptă dogma trinității. 2. Călugăr din ordinul monahal al Sfintei Treimi, înființat în sec. XII în scopul eliberării creștinilor căzuți în captivitate la musulmani; trinitar; mathurin. // adj. Referitor la trinitarieni, care aparține trinitarienilor. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / cf. engl. trinitarien].

trinitarian (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRINITARIÁN, -Ă s. m. f. 1. nume dat celor care acceptă dogma trinității. 2. călugăr din ordinul monahal al Sfintei Treimi, înființat în sec. XII în scopul eliberării creștinilor căzuți în captivitate la musulmani; trinitar. (< engl. trinitarian)

trinitarian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trinitarián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. trinitariéni (-ri-eni); adj. f., s. f. trinitariánă, pl. trinitariéne

trinitarian (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRINITARIÁN, -Ă, trinitarieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Credincios creștin care acceptă ca dogmă de bază existența trinității. 2. Adj. Care aparține trinita- rienilor (1), privitor la trinitarieni. [Pr.: -ri-an] — Din engl. trinitarian.