trinitar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRINITÁR, -Ă, trinitari, -e, adj. (
Livr.) Referitor la trinitate. – Din
fr. trinitaire.trinitar (Dicționar de neologisme, 1986)TRINITÁR, -Ă adj. Referitor la trinitate. //
s.m. și f. (
Bis.) Adept al doctrinei creștine care considera cele trei naturi, persoane și substanțe ale trinității ca fiind diferite. ♦ Trinitarian. [Cf. fr.
trinitaire, it.
trinitario].
trinitar (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRINITÁR, -Ă adj., s. m. f. (adept) al trinității. ◊ trinitarian. (< fr.
trinitaire)
trinitar (Dicționaru limbii românești, 1939)*trinitár, -ă adj. (d.
trinitate; fr.
-taire). Relativ la trinitate. S. f. Care crede în Sfînta Trinitate.
trinitar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)trinitar a. ce ține de trinitate.
trinitar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRINITÁR, -Ă, trinitari, -e, adj. (
Livr.) Referitor la Trinitate. — Din
fr. trinitaire.