trincă - explicat in DEX

trincă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRÍNCĂ, trinci, s. f. Pânză pătrată așezată la baza trinchetului unei nave cu pânze. – Din it. trinca.

trincă (Dicționar de neologisme, 1986)
TRÍNCĂ s.f. Pânză de corabie aflată la baza trinchetului. [< it. trinca].

trincă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRÍNCĂ s. f. velă pătrată învergată la baza arborelui trichet. ◊ vergă de susținere a acestei vele. (< it. trinca)

trincă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
tríncă s. f. – Trinchet, pînză de trinchet. Sp. trinca, fără îndoială prin mijlocire orientală.

trincă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tríncă s. f., g.-d. art. tríncii; pl. trinci

trincă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRÍNCĂ, trinci, s. f. Pânză pătrată așezată la baza arborelui trinchet al unei nave cu pânze. — Din it. trinca.