trimițător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRIMIȚĂTÓR, -OÁRE, trimițători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care trimite ceva;
spec. care expediază ceva prin poștă; expeditor. –
Trimite +
suf. -ător.trimițător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trimițătór adj. m.,
s. m.,
pl. trimițătóri; adj. f.,
s. f. sg. și
pl. trimițătoáretrimițător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRIMIȚĂTÓR, -OÁRE, trimițători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care trimite ceva; spec, care expediază ceva prin poștă; expeditor. —
Trimite +
suf. -
ător.