trimetru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRIMÉTRU, trimetre, s. n. (
Lit.) Vers antic compus din trei perechi de picioare iambice. – Din
fr. trimètre, lat. trimetrus.trimetru (Dicționar de neologisme, 1986)TRIMÉTRU s.n. Vers antic compus din trei perechi de picioare iambice. [Pl.
-re. / cf. fr.
trimètre, lat.
trimetrus, gr.
trimetros <
tri – cu trei,
metron – măsură].
trimetru (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRIMÉTRU s. n. vers antic din trei perechi de picioare iambice. (< fr.
trimètre, lat.
trimetrus)
trimetru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRIMÉTRU, trimetre, s. n. Vers antic compus din trei perechi de picioare iambice. — Din
fr. trimètre, lat. trimetrus.