trimis - explicat in DEX

trimis (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRIMÍS¹ s. n. (Rar) Trimitere. – V. trimite.

trimis (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRIMÍS², trimiși, s. m. Persoană căreia i s-a încredințat o misiune oficială; delegat, mesager. ♦ Reprezentant diplomatic al unei țări, inferior în rang ambasadorului. ♦ Fig. Apostol, misionar. – V. trimite.

trimis (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trimís¹ (persoană) s. m., pl. trimíși

trimis (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trimís² (rar) (acțiune) s. n.

trimis (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
trimis m. 1. mesager, cel însărcinat cu o misiune; 2. reprezentant diplomatic de a doua ordine.

trimis (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRIMÍS¹ s. n. (Rar) Trimitere. — V. trimite.

trimis (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRIMÍS², trimiși, s. m. Persoană însărcinată cu o misiune specială; delegat, mesager. ♦ Reprezentant diplomatic al unei țări, inferior în rang ambasadorului, care conduce o legație. ♦ Fig. Apostol, misionar. — V. trimite.