trimestru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRIMÉSTRU, trimestre, s. n. Fiecare dintre perioadele de trei luni consecutive în care este împărțit anul calendaristic. – Din
fr. trimestre, lat. trimestris.trimestru (Dicționar de neologisme, 1986)TRIMÉSTRU s.n. Interval de trei luni. [Pl.
-re. / < fr.
trimestre, cf. lat.
trimestris].
trimestru (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRIMÉSTRU s. n. perioadă de trei luni. ◊ unitate a anului școlar. (< fr.
trimestre, lat.
trimestris)
trimestru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)triméstru s. n.,
art. triméstrul; pl. triméstretrimestru (Dicționaru limbii românești, 1939)*triméstru n., pl.
e (lat.
trimestris, trimestrial, d.
tri-, treĭ, și
mensis, lună. V.
bi- și
se-mestru). Timp de treĭ lunĭ. V.
triminíe.trimestru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)trimestru n.
1. interval de trei luni;
2. ceea ce se plătește sau se primește pe fiecare trimestru.
trimestru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRIMÉSTRU, trimestre, s. n. Fiecare dintre perioadele de trei luni consecutive în care este împărțit anul calendaristic. — Din
fr. trimestre, lat. trimestris.