trilateral (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRILATERÁL, -Ă, trilaterali, -e, adj. Cu trei laturi. – Din
fr. trilatéral.trilateral (Dicționar de neologisme, 1986)TRILATERÁL, -Ă adj. Cu trei laturi. [< fr.
trilatéral, cf. lat.
tri – trei,
latus, lateris – latură].
trilateral (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRILATERÁL, -Ă I.
adj. cu trei laturi. ◊ referitor la cele trei laturi sau aspecte ale unui lucru, ale unui organism. II. s. f. 1. trienală. 2. (convenție) care angajează reciproc trei părți. (< fr.
trilatéral)
trilateral (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trilaterál adj. m.,
pl. trilateráli; f. trilaterálă, pl. trilateráletrilateral (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRILATERÁL, -Ă, trilaterali, -e, adj.,
s. f. 1. Adj. Cu trei laturi.
2. S. f. Convenție care angajează reciproc trei părți contractante. — Din
fr. trilateral.