trilemă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRILÉMĂ, trileme, s. f. (Rar) Situație care pune trei alternative, dintre care trebuie aleasă numai una. – Din
germ. Trilemma.trilemă (Dicționar de neologisme, 1986)TRILÉMĂ s.f. (
Rar) Situație care pune trei alternative dintre care trebuie aleasă una. [Cf. germ.
Trilemma].
trilemă (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRILÉMĂ s. f. situație care pune trei alternative, dintre care trebuie aleasă una. (< germ.
Trilemma)
trilemă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trilémă (rar)
s. f.,
g.-d. art. trilémei; pl. trilémetrilemă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRILÉMĂ, trileme, s. f. (Rar) Situație care pune trei alternative, dintre care trebuie aleasă numai una. — Din
germ. Trilemma.