tril (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRIL, triluri, s. n. Ornament muzical constând din executarea rapidă (și prelungită), cu vocea sau cu un instrument, a unui sunet de bază cu unul alăturat lui;
p. ext. cântecul unor păsări care produce un efect sonor similar cu cel definit mai sus. – Din
it. trillo.tril (Dicționar de neologisme, 1986)TRIL s.n. Ornament muzical constând din repetarea rapidă și alternativă a două note consecutive despărțite de un ton sau de un semiton; (
p. ext.) cântecul unor păsări în care se produce același efect sonor. [Cf. it.
trillo, fr.
trille].
tril (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRÍL s. n. (muz.) ornament vocal sau instrumental din alternarea rapidă a două note consecutive despărțite de un (semi)ton; (p. ext.) cântecul unor păsări în care se produce același efect sonor. (< it.
trillo, fr.
trille)
tril (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tril (-luri), s. n. – Ornament muzical; ciripit.
It. trillo, cf. fr. trille.tril (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tril s. n.,
pl. tríluritril (Dicționaru limbii românești, 1939)*tril n., pl.
urĭ (fr.
trille, d. it.
trillo).
Muz. Notă executată răpede [!] (la distanță de un ton orĭ un semiton) și repetată împreună cu altele, ca la doĭnă saŭ la „cĭocîrlie”. V.
tererem.tril (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tril n.
Muz. repețire repede și alternativă a două note consecutive.
tril (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRIL, triluri, s. n. Ornament muzical constând din executarea rapidă (și prelungită), cu vocea sau cu un instrument, a unui sunet de bază cu unul alăturat lui;
p. ext. cântecul unor păsări care produce un efect sonor similar cu cel definit mai sus. — Din
it. trillo.