trihotomie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRIHOTOMÍE, trihotomii, s. f. Împărțire în trei părți, grupe sau specii. – Din
fr. trichotomie.trihotomie (Dicționar de neologisme, 1986)TRIHOTOMÍE s.f. Diviziune în trei părți, grupe sau specii. [Gen.
-iei, var.
tricotomie s.f. / < fr.
trichotomie].
trihotomie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRIHOTOMÍE s. f. diviziune în trei părți, grupe sau specii. (< fr.
trichotomie)
trihotomie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trihotomíe v. tricotomíetrihotomie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRIHOTOMÍE s. f. v. tricotomie.