trihotomic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRIHOTÓMIC, -Ă, trihotomici, -ce, adj. Împărțit în trei. – Din
fr. tricho-tomique.trihotomic (Dicționar de neologisme, 1986)TRIHOTÓMIC, -Ă adj. Împărțit în trei. [Var.
tricotomic, -ă adj. / < fr.
trichotomique, cf. gr.
tricha – în trei,
tome – tăiere].
trihotomic (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRIHOTÓMIC, -Ă adj. care prezintă trihotomie. (< fr.
trichotomique)
trihotomic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trihotómic v. tricotómictrihotomic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRIHOTÓMIC, -Ă adj. v. tricotomic.