tricher (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRICHÉR, trichere, s. n. Sfeșnic cu trei lumânări (întrebuințat de arhierei la serviciul bisericesc). – Din
ngr. trikéri.tricher (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)trichér (-re), s. n. – Sfeșnic cu trei brațe. –
Var. trichel, înv. trichirie. Ngr. τριϰέριον (Tiktin).
tricher (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trichér s. n.,
pl. trichéretricher (Dicționaru limbii românești, 1939)trichér n., pl.
e (ngr.
trikéri, cu treĭ lumînărĭ, d.
keri, kirt, ceară. V.
dicher).
Sec. 18-19. Sfeșnic pentru treĭ lumînărĭ.
tricher (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRICHÉR, trichere, s. n. Sfeșnic cu trei lumânări (folosit de arhierei la serviciul religios). — Din
ngr. trikéri.