triceratops - explicat in DEX

triceratops (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRICERÁTOPS, triceratopși, s. m. (La pl.) Gen de reptile fosile din ordinul dinozaurienilor, care cuprindea animale de 6-8 m lungime, cu craniul înconjurat, în regiunea posterioară inferioară, de un guler din plăci cornoase, cu două coarne deasupra orbitelor și cu o protuberanță nazală; (și la sg.) animal care făcea parte din acest gen. – Din fr. tricératops.

triceratops (Dicționar de neologisme, 1986)
TRICERÁTOPS s.m. Reptilă fosilă din mezozoic care avea craniul înconjurat, în regiunea posterioară inferioară, de un guler din plăci cornoase, cu două coarne deasupra orbitelor și o protuberanță nazală. [< fr. tricératops, cf. gr. trikeratos < tri – cu trei, keras, keratos – corn, ops – vedere].

triceratops (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRICERÁTOPS s. n. dinozaurian erbivor care avea craniul mare, alungit, cu două coarne deasupra orbitelor și o protuberanță nazală, iar în jurul gâtului un guler din plăci osoase cu țepi. (< fr. tricératops)

triceratops (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tricerátops s. m., pl. tricerátopși

triceratops (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRICERÁTOPS, triceratopși, s. m. (La pi.) Gen de reptile fosile din ordinul dinozaurienilor, lungi de 6-8 m, cu craniul înconjurat, în regiunea posterioară inferioară, de un guler din plăci cornoase, cu două coarne deasupra orbitelor și cu o protuberanță nazală; (și la sg.) animal care făcea parte din acest gen. — Din fr. tricératops.