tribulație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRIBULÁȚIE, tribulații, s. f. (
Livr.) Zbucium sufletesc, frământare, necaz; alergătură. – Din
fr. tribulation.tribulație (Dicționar de neologisme, 1986)TRIBULÁȚIE s.f. (
Liv.) Mâhnire, necaz, chin, zbucium moral. [Gen.
-iei. / cf. lat.
tribulatio, fr.
tribulation].
tribulație (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRIBULÁȚIE s. f. zbucium sufletesc, frământare, mâhnire, necaz, chin. (< fr.
tribulation)
tribulație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tribuláție (
livr.)
(-ți-e) s. f.,
art. tribuláția (-ți-a), g.-d. art. tribuláției; pl. tribuláții, art. tribuláțiile (-ți-i-)tribulație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRIBULÁȚIE, tribulații, s. f. (
Livr.) Zbucium sufletesc, frământare, necaz; agitație. — Din
fr. tribulation.