trezit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TREZÍT, -Ă, treziți, -te, adj. (Despre mâncăruri, băuturi etc.) Care și-a pierdut tăria, gustul, aroma etc.; răsuflat. ♦ Cu miros greu, descompus. –
V. trezi.trezit (Dicționaru limbii românești, 1939)trezít, -ă adj.
Fig. Răsuflat, oțetit, stricat:
vin trezit.trezit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TREZÍT, -Ă, treziți, -te, adj. (Despre mâncăruri, băuturi etc.) Care și-a pierdut tăria, gustul, aroma etc.; răsuflat. ♦ Cu miros greu, descompus. —
V. trezi.