tri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRI- Element de compunere însemnând „trei”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din
fr.,
lat. tri-.tri (Dicționar de neologisme, 1986)TRI- Element prim de compunere savantă având semnificația „trei”, „triplu”. [< fr.
tri-, cf. gr.
tri].
tri (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRI- elem. „trei, de trei ori, triplu”. (< fr.
tri-, cf.
lat., gr.
tri)
tri (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tri- Pref. care indică ideea de „trei”.
Lat. tri-, prin intermediul
fr. tri-.tri (Dicționaru limbii românești, 1939)*tri- (lat. și vgr.
tri-). Prefix care înseamnă
treĭ: tri-color, tri-corn, tri-valent, tri-edru, tri-ftong, tri-gon.tri (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRI- Element de compunere care înseamnă „trei” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. — Din
fr.,
lat. tri-.