trezie - explicat in DEX

trezie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TREZÍE, trezii, s. f. 1. Stare a celui care nu doarme, care este treaz; veghe. 2. Stare a celui care este cu mintea limpede, care nu este beat. – Treaz + suf. -ie.

trezie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
-TREZÍE elem. tremat(o)-.

trezie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trezíe s. f., art. trezía, g.-d. art. trezíei; pl. trezíi, art. trezíile

trezie (Dicționaru limbii românești, 1939)
trezíe f. (d. treaz). Rar. Starea saŭ timpu omuluĭ treaz (nebeat orĭ neadormit). – Vechĭ trezvíe (infl. de vsl. trĭezvŭ).

trezie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
trezie f 1. starea celui treaz: ce face la beție, se căește la trezie PANN; 2. (moment de) deșteptare: când era pe trezie. [Vechiu-rom. trezvie (v. treaz)].

trezie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TREZÍE, trezii, s. f. 1. Stare a celui care nu doarme, care este treaz; veghe. 2. Stare a celui care este cu mintea limpede, care nu este beat. — Treaz + suf. -ie.