trezire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TREZÍRE,treziri, s. f. Acțiunea de a (se) trezi și rezultatul ei. – V. trezi.
trezire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) trezíre s. f., g.-d. art. trezírii; pl. trezíri
trezire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TREZÍRE,treziri, s. f. Acțiunea de a (se) trezi și rezultatul ei. — V. trezi.