trepan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TREPÁN, trepane, s. n. 1. Instrument de chirurgie în formă de sfredel, folosit la trepanații;
p. ext. operație făcută cu acest instrument.
2. Instrument de sculptură, folosit pentru a face perforații adânci în piatră și în marmură.
3. Un fel de sapă mare, întrebuințată la forarea găurilor de sondă. – Din
fr. trépan.trepan (Dicționar de neologisme, 1986)TREPÁN s.n. 1. Instrument chirurgical, de forma unui sfredel, folosit pentru perforarea oaselor craniului; operație făcută cu un astfel de instrument.
2. Sapă pentru foraj.
3. Instrument de gravor. [Pl.
-ne, -nuri. / < fr.
trépan, cf. lat.t.
trepanum, gr.
trypanon].
trepan (Marele dicționar de neologisme, 2000)TREPÁN s. n. 1. instrument de forma unui sfredel pentru trepanație. 2. sapă pentru foraj; foreză. 3. instrument de gravor în formă de sfredel fin. 4. unealtă, în formă de arbore cotit, folosită de sculptori pentru a face găuri în piatră sau marmură. (< fr.
trépan)
trepan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trepán s. n.,
pl. trepánetrepan (Dicționaru limbii românești, 1939)*trepán n., pl.
e [fr.
trépan, mlat.
trépanum, d. vgr.
trýpanon, sfredel, coarbă; it.
trápano).
Chir. Un fel de sfredel de perforat oasele, maĭ ales craniu, p. a curăța creĭeru, a așeza oasele lovite ș. a. Mare sfredel p. mine și sonde.
trepan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)trepan n.
1. instrument de chirurgie în formă de sfredel cu care se găuresc oasele craniului;
2. operațiunea deschiderii craniului.
trepan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TREPÁN, trepane, s. n. 1. Instrument de chirurgie în formă de sfredel, folosit la trepanații;
p. ext. operație făcută cu acest instrument.
2. Instrument de sculptură, folosit pentru a face perforații adânci în piatră și în marmură.
3. Un fel de sapă mare, întrebuințată la forarea găurilor de sondă. — Din
fr. trépan.