trepăduș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TREPĂDÚȘ, trepăduși, s. m. Persoană fără astâmpăr, care aleargă încoace și încolo (agitându-se pentru treburile altora). ♦ Om fără demnitate, lipsit de personalitate, care se pune în serviciul altuia, pentru treburi mărunte, adesea înjositoare. –
Trepăda +
suf. -uș.