trepădător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TREPĂDĂTÓR, -OÁRE, trepădători, -oare, adj.,
subst. 1. Adj. (
Pop.) Care treapădă, care aleargă.
2. S. m. și
f. (
Pop.) Persoană care îndeplinește anumite sarcini la nunți.
3. S. f. Plantă erbacee cu rădăcina fibroasă, cu tulpina ramificată, cu flori verzui și cu fructul o capsulă, folosită pentru proprietățile laxative
(Mercurialis annua). –
Trepăda +
suf. -ător.