trebăluială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TREBĂLUIÁLĂ, trebăluieli, s. f. Muncă măruntă, de alergătură pe lângă gospodărie. –
Trebălui +
suf. -eală.trebăluială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TREBĂLUIÁLĂ, trebăluieli, s. f. (
Fam.) Muncă măruntă, de alergătură pe lângă gospodărie. —
Trebălui +
suf. -
eală.