traĭect - explicat in DEX

traiect (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRAIÉCT, traiecte, s. n. Distanță între două puncte determinate; drum de la un loc la altul; traseu; traiectorie. – Din lat. trajectus, fr. trajet.

traiect (Dicționar de neologisme, 1986)
TRAIÉCT s.n. Distanță de străbătut între două puncte determinate; traseu, parcurs. [Pron. tra-iect, pl. -te, -turi. / < lat. traiectus, cf. fr. trajet, germ. Trajekt].

traiect (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRAIÉCT s. n. distanță de străbătut între două puncte determinate; traseu, parcurs. ◊ traseu liniar pe care se situează un mușchi, un nerv, o arteră etc. ◊ traiectorie. (< lat. traiectus, după fr. trajet)

traiect (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
traiéct s. n., pl. traiécte

traiect (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRAIÉCT, traiecte, s. n. Distanță între două puncte determinate; drum de la un loc la altul; traseu; traiectorie. — Din lat. trajectus, fr. trajet.

traĭect (Dicționaru limbii românești, 1939)
*traĭéct și -jéct n., pl. e (lat. trajectus, d. traicere, a trece; fr. trajet. V. obĭect, trec). Spațiŭ de străbătut, drum, cale: traĭectu de la Galațĭ la Sulina. Călătorie, trecere: traĭect greŭ. V. tract și traseŭ.