trabuc - explicat in DEX

trabuc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRABÚC, trabucuri, s. n. Țigară de foi. – Din germ. Trabuko.

trabuc (Dicționar de neologisme, 1986)
TRABÚC s.n. Țigară de foi. [< germ. Trabuko, cf. sp. trabuco].

trabuc (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRABÚC s. n. țigară de foi. (< germ. Trabuko)

trabuc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trabúc s. n., pl. trabúcuri

trabuc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRABÚC, trabucuri, s. n. Țigară de foi. — Din germ. Trabuko.