trăsnet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRẮSNET, trăsnete, s. n. Descărcare electrică, însoțită de o lumină vie și de un zgomot puternic, care are loc între doi nori sau între un nor și pământ sau obiecte de pe pământ. ◊
Expr. A rămâne ca lovit de trăsnet = a încremeni, a înlemni (de spaimă, de uimire etc.).
Lovitură de trăsnet = întâmplare (nefericită) venită pe neașteptate. –
Trăsni1 +
suf. -et.