trăsnet - explicat in DEX

trăsnet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRẮSNET, trăsnete, s. n. Descărcare electrică, însoțită de o lumină vie și de un zgomot puternic, care are loc între doi nori sau între un nor și pământ sau obiecte de pe pământ. ◊ Expr. A rămâne ca lovit de trăsnet = a încremeni, a înlemni (de spaimă, de uimire etc.). Lovitură de trăsnet = întâmplare (nefericită) venită pe neașteptate. – Trăsni¹ + suf. -et.

trăsnet (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
trăsnet adj. invar. extraordinar, nemaipomenit.

trăsnet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trắsnet s. n., pl. trắsnete

trăsnet (Dicționaru limbii românești, 1939)
trắsnet (est) și -znet (vest) n., pl. e (d. a trăsni). Mare tunet produs de fulger: grozave trăsnete se auzeaŭ. Lovitură de fulger: trăsnetu izbi într´un brad înalt. Fig. Lovitură de trăsnet, eveniment fatal saŭ neprevăzut. – Și tresnet (Od. Psevd. 215).

trăsnet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
trăsnet n. 1. sgomot mare produs de norii furtunoși: cerul limpede trăsnete ne aduce PANN; 2. însuș fulgerul ce cade pe pământ cu o detunătură ce omoară sau sparge: trăsnetul căzu asupra casei; 3. fig. lovitură de trăsnet, întâmplare neașteptată și fatală. [Derivat din trăsnì].

trăsnet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRẮSNET, trăsnete, s. f. 1. Descărcare electrică în atmosferă, de același tip cu fulgerul, care se produce însă între un nor și pământ sau obiecte de pe pământ și care este însoțită de un zgomot puternic, ◊ Expr. A rămâne ca lovit de trăsnet = a încremeni, a înlemni (de spaimă, de uimire etc.). ◊ Lovitură de trăsnet = întâmplare (nefericită) venită pe neașteptate. 2. P. ext. Zgomot puternic; detunătură. — Trăsni¹ + suf. -et.