trasare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRASÁRE, trasări, s. f. Acțiunea de
a trasa și rezultatul ei; trasaj. –
V. trasa.trasare (Dicționar de neologisme, 1986)TRASÁRE s.f. Acțiunea de a trasa și rezultatul ei; însemnare, tragere; trasaj. [<
trasa].
trasare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trasáre s. f.,
g.-d. art. trasắrii; pl. trasắritrasare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRASÁRE, trasări, s. f. Acțiunea de
a trasa și rezultatul ei; trasaj. —
V. trasa.