trăsătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRĂSĂTÚRĂ, trăsături, s. f. 1. Linie caracteristică a feței unei persoane. ♦ Aspect esențial al caracterului sau al personalității cuiva. ♦ Aspect caracteristic general al unei opere, al unei doctrine, al unui fenomen, al unei activități, al unei epoci.
2. Linie trasă (cu o singură mișcare) pe hârtie cu creionul, cu tocul etc. ◊
Trăsătură de unire = liniuță de unire. ◊
Expr. Dintr-o trăsătură de condei = dintr-o dată, fără a sta mult pe gânduri. –
Tras +
suf. -ătură.