trasator - explicat in DEX

trasator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRASATÓR, (1) trasatori, s. m., (2) trasatoare, s. n. 1. S. m. Lucrător care execută trasarea unor piese brute. 2. S. n. Trasor (1). – Trasa + suf. -tor.

trasator (Dicționar de neologisme, 1986)
TRASATÓR, -OÁRE s.m. și f. Lucrător care execută trasarea unor piese brute. // s.n. Trasor (1). [< trasa + -tor].

trasator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRASATÓR, -OÁRE I. s. m. f. lucrător care execută trasarea unor piese brute. II. s. n. trasor (I, 1). (< trasa + -tor)

trasator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trasatór¹ (lucrător) s. m., pl. trasatóri

trasator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trasatór² (unealtă) s. n., pl. trasatoáre

trasator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRASATÓR, (1) trasatori, s. m., (2) trasatoare, s. n. 1. S. m. Lucrător care execută trasarea unor piese brute. 2. S. n. Trasor (1). — Trasa + suf. -tor.