tranșant - explicat in DEX

tranșant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRANȘÁNT, -Ă, tranșanți, -te, adj. Care nu admite contrazicere; categoric, hotărât. ♦ (Despre culori) Care se opune puternic una alteia. – Din fr. tranchant.

tranșant (Dicționar de neologisme, 1986)
TRANȘÁNT, -Ă adj. 1. Care taie, despică. 2. (Fig.) Care nu permite contraziceri; categoric. ♦ (Despre culori) Care se opun puternic una celeilalte. [Cf. fr. tranchant].

tranșant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRANȘÁNT, -Ă adj. 1. care nu admite contraziceri; categoric, ferm. 2. (despre culori) care se opun puternic una celeilalte. (< fr. tranchant)

tranșant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tranșánt adj. m., pl. tranșánți; f. tranșántă, pl. tranșánte

tranșant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*tranșánt, -ă adj. (fr. tranchant). Deciziv [!], hotărîtor: ton tranșant. Adv. A vorbi tranșant.

tranșant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tranșant a. decis, peremptoriu: ton tranșant (= fr. tranchant).

tranșant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRANȘÁNT, -Ă, tranșanți, -te, adj. Care nu admite contrazicere; categoric, hotărât. ♦ (Despre culori) Care se opune puternic una alteia. — Din fr. tranchant.