tramvai (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRAMVÁI, tramvaie, s. n. Mijloc de transport în comun (în interiorul orașelor), constând din unul sau mai multe vagoane (cu tracțiune electrică) care rulează pe șine. – Din
fr.,
engl. tramway.tramvai (Dicționar de neologisme, 1986)TRAMVÁI s.n. Vehicul de transport în comun cu tracțiune electrică și care rulează pe șine metalice. [< fr., engl.
tramway, cf. engl.
tram – șină plată,
way – drum].
tramvai (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRAMVÁI s. n. vehicul de transport în comun cu tracțiune electrică, care rulează pe șine metalice. (< fr., engl.
tramway)
tramvai (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tramvái (-íe), s. n. – Mijloc de transport în comun format din vagoane care circulă pe șine. –
Var. vulgară
traivan. Fr. (
engl.)
tramway. –
Cf. tramcar, s. m. (căruță mare, vehicul tras de cai), prin contaminare cu
car.tramvai (Dicționar de argou al limbii române, 2007)tramvai, tramvaie s. n. (deț.) traseul pe care circulă obiectele introduse ilicit într-o închisoare.
tramvai (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tramvái s. n.,
pl. tramváietramvai (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRAMVÁI, tramvaie, s. n. Mijloc de transport urban în comun, constând din unul până la trei vagoane (cu tracțiune electrică) care rulează pe șine. — Din
fr.,
engl. tramway.