tranșa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRANȘÁ, tranșez, vb. I.
Tranz. 1. A rezolva repede și definitiv o dificultate, un conflict etc.
2. A separa, în porțiuni anatomice, după sortimente, calitate etc., carnea unui animal tăiat pentru consum. – Din
fr. trancher.tranșa (Dicționar de neologisme, 1986)TRANȘÁ vb. I. tr. 1. A tăia (și a sorta) carnea destinată preparării mâncării, consumului. ♦ A tăia în lame, în plăci (marmură etc.).
2. A ajunge la o înțelegere, a rezolva repede o chestiune, o dificultate. [P.i. 3,6
-șează, ger.
-șând. / < fr.
trancher].
tranșa (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRANȘÁ vb. tr. 1. a tăia și sorta carnea destinată preparării mâncării, consumului. ◊ a tăia în lame, în plăci (marmură etc.). 2. a rezolva printr-o decizie categorică o chestiune, o dificultate. (< fr.
trancher)
tranșa (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tranșá (-șéz, -át), vb. – A tăia, a separa.
Fr. trancher. –
Der. tranșe, s. f. (parte dintr-un întreg), din
fr. tranche; tranșee, s. f. (șanț întărit), din
fr. tranchée.tranșa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tranșá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
tranșeáză, 1
pl. tranșắmtranșa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRANȘÁ, tranșez, vb. I.
Tranz. 1. A rezolva repede și definitiv o dificultate, un conflict etc.
2. A separa, în porțiuni anatomice, după sortimente, calitate etc., carnea unui animal tăiat pentru consum. — Din
fr. trancher.