trancana (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)trancaná, trancanále, s.f. (pop.; înv.)
1. vorbă goală; fleacuri.
2. (la pl.) lucruri casnice mărunte; catrafuse.
trancana (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TRANCANÁ, trancanale, s. f. 1. Vorbă goală, palavre.
2. (La
pl.) Lucruri casnice mărunte (îngrămădite în dezordine); catrafuse, cioveie. [
Pl. și:
(2) trăncănăi] – Postverbal al lui
trăncăni.trancanà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)trancanà (trăncănaie) f.
1. vorbă seacă, fleacuri:
de aste vorbe de ale tale, gogoșele, trancanale PANN;
2. catrafuse:
ia să adunăm ale trăncănai de pe afară ISP. [Tras din
trăncănì].