trancanale (Dicționaru limbii românești, 1939)
trancanále f. pl. (d. a trăncăni). Munt. Olt. Fam. Catrafuse, cĭuveĭe: a venit cu toate trancanalele. Palavre, cîntece de viorĭ și cobze, zdrancanale [!]: de-aste vorbe de-ale tale, gogoșele, trancanale (Pan).