tranșa - explicat in DEX

tranșa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRANȘÁ, tranșez, vb. I. Tranz. 1. A rezolva repede și definitiv o dificultate, un conflict etc. 2. A separa, în porțiuni anatomice, după sortimente, calitate etc., carnea unui animal tăiat pentru consum. – Din fr. trancher.

tranșa (Dicționar de neologisme, 1986)
TRANȘÁ vb. I. tr. 1. A tăia (și a sorta) carnea destinată preparării mâncării, consumului. ♦ A tăia în lame, în plăci (marmură etc.). 2. A ajunge la o înțelegere, a rezolva repede o chestiune, o dificultate. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. trancher].

tranșa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRANȘÁ vb. tr. 1. a tăia și sorta carnea destinată preparării mâncării, consumului. ◊ a tăia în lame, în plăci (marmură etc.). 2. a rezolva printr-o decizie categorică o chestiune, o dificultate. (< fr. trancher)

tranșa (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
tranșá (-șéz, -át), vb. – A tăia, a separa. Fr. trancher. – Der. tranșe, s. f. (parte dintr-un întreg), din fr. tranche; tranșee, s. f. (șanț întărit), din fr. tranchée.

tranșa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tranșá (a ~) vb., ind. prez. 3 tranșeáză, 1 pl. tranșắm

tranșa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRANȘÁ, tranșez, vb. I. Tranz. 1. A rezolva repede și definitiv o dificultate, un conflict etc. 2. A separa, în porțiuni anatomice, după sortimente, calitate etc., carnea unui animal tăiat pentru consum. — Din fr. trancher.