trăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRĂÍ, trăiesc, vb. IV.
1. Intranz. A se afla în viață; a exista, a viețui. ◊ (În formule de mulțumire, de salut, de urare etc.) Sa
trăiești! ◊
Expr. (Formulă de jurământ)
Așa să trăiesc (sau
să trăiești etc.) = pe cuvânt de onoare, zău (așa).
2. Intranz. A dura, a se menține, a dăinui; a se perpetua.
3. Intranz. și
tranz. A-și duce, a-și petrece viața. ◊
Expr. (
Intranz.)
A trăi cu capul în nori = a nu-și da seama de realitate, a rămâne străin de ceea ce se petrece în jurul său. (
Tranz.)
A-și trăi traiul = a se bucura de viață, a duce un trai bun, fără griji.
A-și trăi traiul (și a-și mânca mălaiul) = a îmbătrâni, a ajunge la capătul vieții. ♦
Intranz. (Cu determinări introduse prin
prep. „pentru”) A-și închina, a-și consacra viața unui scop. ♦
Intranz. A se bucura, a profita din plin de viață.
4. Intranz. (Cu determinări locale) A fi stabilit undeva; a locui.
5. Intranz. A-și petrece viața împreună cu cineva; a conviețui. ♦ A avea relații de dragoste cu cineva (fără a fi căsătorit cu el, în afara căsătoriei legale).
6. Intranz. A-și procura cele necesare traiului, a-și câștiga existența, a se întreține. ◊
Expr. A trăi pe spinarea cuiva = a se întreține din munca sau din câștigul altcuiva. ♦ (Rar; cu determinări introduse prin
prep. „cu”) A se hrăni cu...
7. Tranz. Fig. A simți cu intensitate, a participa emotiv, sufletește (la...). – Din
sl. trajati.