tracțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRACȚIÚNE, tracțiuni, s. f. Acțiune de deplasare a unui vehicul, a unui sistem tehnic etc. prin tragere cu ajutorul unei forțe exterioare (animale sau mecanice); forță care pune în mișcare un vehicul, un sistem tehnic etc. [
Pr.:
-ți-u-] – Din
fr. traction.tracțiune (Dicționar de neologisme, 1986)TRACȚIÚNE s.f. 1. Deplasare a unui vehicul cu ajutorul unei forțe aplicate la partea lui dinainte; forță care pune în mișcare un vehicul.
2. (
Impr.) Solicitarea la întindere a unui corp. [Pron.
-ți-u-. / cf. fr.
traction, lat.
tractio <
trahere – a trage].
tracțiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRACȚIÚNE s. f. 1. deplasare înainte a unui vehicul cu ajutorul unei forțe exterioare. ♦ forță de ~ = forță care pune în mișcare un vehicul. 2. (în teoria elasticității) mod de lucru al unui corp supus acțiunii unei forțe care tinde a-l lungi. 3. mișcare de gimnastică, ridicarea corpului suspendat de o bară, de inele etc. sau întins pe sol, cu ajutorul brațelor. 4. (ferov.) serviciu care dirijează locomotivele și personalul de conducere. (< fr.
traction)
tracțiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tracțiúne (-ți-u-) s. f.,
g.-d. art. tracțiúnii; pl. tracțiúnitracțiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*tracțiúne f. (lat.
tráctio, -ónis, d.
trahere, tractum, a trage. V.
a-, con-, dis-, ex- și
subs-tracțiune). Acțiunea de a trage (căruțe, vagoane):
tracțiune cu caĭ, cu abur, electrică. Serviciu transporturilor (la căile ferate).
Tracțiunea ritmică a limbiĭ, tragerea și lăsarea înapoĭ a limbiĭ la înecațĭ și asfixiațĭ ca să înceapă a răsufla.
tracțiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tracțiune f.
1. acțiunea unei forțe ce trage un corp mobil:
tracțiunea unei locomobile; 2. la căile ferate, tot ce privește serviciul de mișcare al vagoanelor:
șef de tracțiune.tracțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRACȚIÚNE, tracțiuni, s. f. Acțiunea de exercitare a unei forțe asupra unui vehicul pentru a-l aduce și a-l menține în stare de mișcare; forță care pune în mișcare un vehicul, un sisțem tehnic etc. [
Pr.: -
ți-u-] — Din
fr. traction.