tracasa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRACASÁ, tracasez, vb. I.
Tranz. (
Livr.) A plictisi, a necăji, a sâcâi pe cineva. – Din
fr. tracasser.tracasa (Dicționar de neologisme, 1986)TRACASÁ vb. I. tr. (
Franțuzism) A plictisi, a sâcâi, a supăra pe cineva. [< fr.
tracasser].
tracasa (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRACASÁ vb. tr. a sâcâi, a plictisi, a supăra pe cineva. (< fr.
tracasser)
tracasa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tracasá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
tracaseázătracasa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRACASÁ, tracasez, vb. T.
Tranz. A plictisi, a necăji, a sâcâi pe cineva. — Din
fr. tracasser.