tractà - explicat in DEX

tracta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRACTÁ¹ vb. I. v. trata.

tracta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRACTÁ², pers. 3 tractează, vb. I. Tranz. A remorca un vehicul. – Din fr. tracter.

tracta (Dicționar de neologisme, 1986)
TRACTÁ vb. I. tr. A exercita o forță de tracțiune asupra unui vehicul; a trage. [P.i. -tez. / < tractat, după fr. traction, tractoire < lat. tractio < trahere – a trage].

tracta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRACTÁ vb. tr. a exercita o forță de tracțiune asupra unui vehicul. (< fr. tracter)

tracta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*tractá (a ~) vb., ind. prez. 3 tracteáză

tractà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tractà v. V. trata.

tracta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRACTÁ¹ vb. I v. trata.

tracta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRACTÁ², pers. 3 tractează, vb. I. Tranz. A remorca un vehicul. — Din fr. tracter.