tractare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRACTÁRE, tractări, s. f. Acțiunea de
a tracta2 și rezultatul ei. –
V. tracta2.tractare (Dicționar de neologisme, 1986)TRACTÁRE s.f. Acțiunea de a tracta și rezultatul ei; tracțiune. [<
tracta].
tractare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tractáre s. f.,
g.-d. art. tractắrii; pl. tractắritractare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRACTÁRE, tractări, s. f. Acțiunea de
a tracta2 și rezultatul ei. —
V. tracta2.