tract (Dicționar de neologisme, 1986)TRACT s.n. 1. Foaie sau broșură de propagandă.
2. V.
tractus. [< fr., engl.
tract].
tract (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)tract, trácturi, s.n. (înv.)
1. traiect, drum, șleah.
2. ținut, regiune.
3. circulație.
tract (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tract (-turi), s. n. – Drum important.
Lat. tractum, prin intermediul
rus. trakt (Cihac, II, 418). –
Der. trata (
var. tracta),
vb. (a negocia, a dispune; a discuta, a comunica; a se purta, a se comporta; a se supune unui tratament, a numi, a califica; a ospăta, a cinsti), din
it. trattare, fr. traiter și
var. înv. după
lat. tractare; trată, s. f. (cambie), din
it. tratta; tratat (
var. înv. tractat),
s. n., din
it. trattato și mai înainte (
sec. XVIII) din
pol.,
rus. traktat; tratație, s. f. (ospăț, invitație);
tratament, s. n., după
fr. traitment; tractir, s. n. (han, birt; bordel, casă de toleranță), din
rus. traktir ‹
it. trattoria (Cihac, II, 418; Sanzewitsch 211);
tractirgiu, s. m. (hangiu, birtaș), în
Mold.;
tractament, s. n. (rezoluție, dispoziție; invitație, ospăț), din
germ. Traktament (Tiktin),
sec. XIX,
înv.;
tractirui, vb. (a trata, a discuta, a dezbate),
înv., din
germ. traktieren; maltrata, vb., din
fr. maltraiter.tract (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRACT, tracturi, s. n. (
Anat.) Ansamblu de fibre sau de organe care urmează unul după celălalt, alcătuind un sistem. [
Var.:
tráctus s. n.] – Din
fr.,
lat. tractus.tract (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!tract/tráctus s. n.,
pl. trácturi/tráctusuritract (Dicționaru limbii românești, 1939)tract n., pl.
urĭ (rus. pol. germ.
trakt, d. lat.
tractus, prelungire, șir, întindere de drum).
Sec. 18-19. Șleah, drum mare și lung. – Și
traht (după rus.). V.
traĭect și
hățaș.