tracoman (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRACOMÁN, -Ă, tracomani, -e, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care manifestă tracomanie. –
Trac +
man[ie].
tracoman (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRACOMÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al tracomaniei. (< tracomanie)
tracoman (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRACOMÁN, -Ă, tracomani, -e, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care manifestă tracomanie. —
Trac +
man[ie].