tracologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRACOLOGÍE s. f. Disciplină care studiază civilizația tracilor. – Din
fr. thracologie.tracologie (Dicționar de neologisme, 1986)TRACOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul culturii și civilizației tracilor. [Gen.
-iei. / < fr.
thracologie].
tracologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRACOLOGÍE s. f. disciplină a istoriei care studiază civilizația și limba tracilor. (< fr.
thracologie)
tracologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*tracologíe s. f.,
art. tracología, g.-d. tracologíi, art. tracologíeitracologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRACOLOGÍE s. f. Disciplină care studiază civilizația tracilor. — Din
fr. thracologie.