tracasare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRACASÁRE, tracasări, s. f. (
Livr.) Faptul de a
tracasa. –
V. tracasa.tracasare (Dicționar de neologisme, 1986)TRACASÁRE s.f. Acțiunea de a tracasa și rezultatul ei. [<
tracasa].
tracasare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tracasáre (
livr.)
s. f.,
g.-d. art. tracasắrii; pl. tracasắritracasare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRACASÁRE, tracasări, s. f. Faptul de
a tracasa. —
V. tracasa.