tracțiune - explicat in DEX

tracțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRACȚIÚNE, tracțiuni, s. f. Acțiune de deplasare a unui vehicul, a unui sistem tehnic etc. prin tragere cu ajutorul unei forțe exterioare (animale sau mecanice); forță care pune în mișcare un vehicul, un sistem tehnic etc. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. traction.

tracțiune (Dicționar de neologisme, 1986)
TRACȚIÚNE s.f. 1. Deplasare a unui vehicul cu ajutorul unei forțe aplicate la partea lui dinainte; forță care pune în mișcare un vehicul. 2. (Impr.) Solicitarea la întindere a unui corp. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. traction, lat. tractio < trahere – a trage].

tracțiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRACȚIÚNE s. f. 1. deplasare înainte a unui vehicul cu ajutorul unei forțe exterioare. ♦ forță de ~ = forță care pune în mișcare un vehicul. 2. (în teoria elasticității) mod de lucru al unui corp supus acțiunii unei forțe care tinde a-l lungi. 3. mișcare de gimnastică, ridicarea corpului suspendat de o bară, de inele etc. sau întins pe sol, cu ajutorul brațelor. 4. (ferov.) serviciu care dirijează locomotivele și personalul de conducere. (< fr. traction)

tracțiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tracțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. tracțiúnii; pl. tracțiúni

tracțiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*tracțiúne f. (lat. tráctio, -ónis, d. trahere, tractum, a trage. V. a-, con-, dis-, ex- și subs-tracțiune). Acțiunea de a trage (căruțe, vagoane): tracțiune cu caĭ, cu abur, electrică. Serviciu transporturilor (la căile ferate). Tracțiunea ritmică a limbiĭ, tragerea și lăsarea înapoĭ a limbiĭ la înecațĭ și asfixiațĭ ca să înceapă a răsufla.

tracțiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tracțiune f. 1. acțiunea unei forțe ce trage un corp mobil: tracțiunea unei locomobile; 2. la căile ferate, tot ce privește serviciul de mișcare al vagoanelor: șef de tracțiune.

tracțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRACȚIÚNE, tracțiuni, s. f. Acțiunea de exercitare a unei forțe asupra unui vehicul pentru a-l aduce și a-l menține în stare de mișcare; forță care pune în mișcare un vehicul, un sisțem tehnic etc. [Pr.: -ți-u-] — Din fr. traction.